Ar trebui să ne bucurăm că vin alegerile. Ştiu, pare că bat câmpii, însă nu este chiar aşa. Am auzit, în ultima perioadă, tot mai mulţi primari care se bucurau că vin noi alegeri. Din experienţă, edilii ştiu că, de aceste zile mari, mai primesc şi comunităţile locale ceva fonduri.

Asta ca să vadă electoratul că se face ceva pentru el, că lucrurile se mişcă. Mă gândeam că având un Guvern bicolor, format din ministere roşii şi portocalii, deţinătorii portofoliilor vor sări care mai de care să dea câte ceva pentru comunităţi. În afară de amenzi pentru neînchiderea gropilor de gunoi sau funcţionarea şcolilor fără autorizaţie sanitară, de pildă. Mă gândesc că ministerele ar trebui să sară cu banul care mai de care, că doar se apropie o competiţie politică. Sunt încă optimistă, ca şi unii primari, că acest lucru urmează să se întâmple. Faptul că până acum nu s-a mişcat mai nimic şi că primăriile nu au prea primit bani nici pentru drumuri, nici pentru şcoli şi nici pentru electrificarea unor cartiere noi, de exemplu, eu îl percep ca pe o „linişte dinaintea furtunii". Mă gândesc, mai optimistă din fire cum sunt, că trecem printr-o perioadă de acalmie, după care ministerele vor începe să „bombardeze" primăriile cu fonduri. Totuşi, e adevărat că timpul trece foarte repede şi ne trezim mâine că ne cheamă la urne, aşa, pe stomacul gol.

În aceste condiţii, primarii devin mai conştienţi de puterea lor, de faptul că sunt şefii comunităţilor, şi că majoritatea locuitorilor din aceste comunităţi îi ascultă dacă îi respectă. De asemenea, primarii pot lesne să arate cu degetul către cel care nu-i oferă fonduri pentru rezolvarea unei probleme sau a alteia, reclamată de locuitori. Dacă primarii sunt conştienţi de puterea lor, cred că ar trebui să fie conştienţi şi cei de la centru, care conduc formaţiunile politice, care-şi desemnează candidaţii pentru preşedinţie şi ca