La inceputul anilor '80 lucram sub conducerea lui Ion Cristoiu la "SLAST". Prin redactie se perindau multi scriitori tineri, dornici sa colaboreze. Intr-o zi, in biroul lui Jack (asa ii spuneam pe atunci cu totii lui Ion Cristoiu) a intrat o tanara prozatoare, Carmen Francesca Banciu. Constatand ca el nu se afla acolo, s-a asezat intr-un fotoliu, in asteptarea lui. Carmen, o excentrica, obisnuia sa-si poarte copilul nou-nascut cu sine, intr-un cos de nuiele impletite. Cosul cu copilul l-a depus pe biroul lui Jack, deasupra unui teanc de manuscrise. Dupa un timp, in incapere a intrat un coleg de-al nostru, cunoscut pentru inclinatia lui de a curta orice femeie, si a invitat-o pe prozatoare la o cafea, la bufet. Carmen a plecat cu el, lasand cosul cu copil cu tot pe birou.
Toate acestea, le-am reconstituit ulterior. Atunci, insa, nu stiam cum se succedasera faptele. Ma aflam intr-o incapere alaturata si l-am auzit pur si simplu pe Jack tipand ingrozit:
- Alex! Alex! Vino repede aici!
Am alergat la el crezand ca se intamplase o nenorocire. Jack, rosu la fata, sufocandu-se de spaima, imi arata cu degetul spre propriul lui birou:
- Ce e acolo?!
Am examinat cosul, pedant, si i-am raspuns:
- Un copil.
Nu de raspunsul asta avea nevoie:
- Stiu ca e un copil. Dar ce cauta aici?!
Atunci, jucandu-ma, i-am spus:
- Cred ca e un copil facut de tine, in afara casniciei. Iar tanara mama ti l-a adus in dar, ca sa-ti aduca aminte de obligatiile pe care le ai...
Ion Cristoiu isi pierduse insa complet umorul:
- Alex, te implor! Ia-l de aici! Ia-l! Sa dispara! Sa nu-l mai vad! Fa asta pentru mine!
N-am sa uit niciodata panica de atunci a lui Jack. Cand s-au lamurit lucrurile, a fost atat de bucuros, incat i-a publicat prozatoarei toate textele pe care ni le adusese, fara sa le mai citeasca.
La inceputul anilor '80
