Conflictul lui Gigi Becali cu suporterii stelişti, deşi reprezintă o temă uzată, arde încă la intensitate maximă. Disputa suporteri - patron are temei şi, în consecinţă, se justifică logic câtă vreme ea nu depăşeşte graniţele interesului de grup. Numai că de acest conflict au început să se atârne tot felul de gură-cască, tot felul de supăraţi pe viaţă şi, mai grav, tot felul de indivizi care urmăresc cu totul alte interese decât rezolvarea tensiunilor de la Steaua. Campania furibundă pornită împotriva lui Gigi Becali a căpătat astfel, în timp, amploarea vulgară şi găunoasă a unor manifestări gen Daciada sau Cântarea României. Iar Gigi Becali a fost înălţat în rang. A ajuns să fie identificat cu inamicul numărul unu al fotbalului românesc. Şi, oricât de capabil l-am considera noi pe Gigi Becali, nu cred că el poate fi recompensat cu trofeul unicului vinovat pentru toate relele fotbalului.

Fetişul protestului naţional anti-Becali reprezintă o capcană periculoasă în primul rând pentru Steaua şi pentru suporterii stelişti. Protestatarii care iubesc Steaua vor să-l ştie pe Gigi Becali dus din Ghencea. Dar şi protestatarii parşivi, cei care concurează cu Steaua în campionat şi nu doresc în nici un caz instaurarea păcii în Ghencea, votează pentru plecarea lui Gigi Becali. Ştiu ei că în condiţii de criză vânzarea clubului nu reprezintă decât o utopie, că o astfel de tranzacţie este imposibilă în momentul de faţă. Dar mai ştiu foarte bine că alimentarea unei stări de incertitudine - se vinde Steaua?, nu se vinde Steaua? - creează tensiuni capabile să ucidă eventualele performanţe ale echipei.

Demiterea lui Cristiano Bergodi este un alt eveniment pe care adversarii Stelei, deghizaţi în suporteri ai echipei, îl exploatează parşiv. Au mai fost şi alţi antrenori pe care patronii din fotbalul românesc i-au mazilit nejustificat şi nedrept. A păţit-o de vreo do