Mai multe tablouri aflate în custodia unor muzee din Bucureşti, Craiova, Constanţa, dar şi a Castelului Peleş, care au trecut prin mâna hoţilor şi au fost apoi recuperate de poliţie, au făcut obiectul expoziţiei „Artă furată”, vernisată miercuri-seară, la Galeria Art Society din Capitală. Sursa: Vlad Stănescu

Lumea bună a Bucureştiului - domnii îmbrăcaţi „regulamentar”, la costum, şi doamnele dichisite în rochii de seară - s-a adunat să admire cele opt tablouri de Octav Băncilă, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian sau Giovani Battista Tiepolo. Realizatorii expoziţiei - prima de acest gen în România (în alte ţări astfel de evenimente fiind realizate destul de des) - şi-au propus să şi prevină furturile de artă, nu doar să bucure privirile.

„E original, dar retuşat”

Miercuri, ora 20.00. Cu un pahar de vin în mână, iubitorii de artă admiră tablou cu tablou. Din mulţime se face remarcat un domn care se ajută de un monoclu „să citească” autenticitatea unui „Grigorescu”. „E original”, dă verdictul şi un sunet de uşurare se aude din mulţime. „Dar e retuşat”, taie suspansul „maestrul Vasile Parizescu”, „cel mai mare colecţionar”, după cum îl prezintă un admirator.

Maestrul nu se lasă şi se apleacă şi spre „Portretului de fată” al lui Octav Băncilă. „Nu înţeleg de ce-ar fi vrut să-l fure cineva. Nu e prea valoros”, spune cu voce joasă. Tabloul lui Băncilă are, pe lângă un preţ mărişor, şi o „istorie” interesantă. Piesa aparţine Muzeului de Artă din Constanţa, de pe ste 40 de ani, însă cu o întrerupere de un an. Pe 26 martie 1968 opera a dispărut, iar directorul de atunci l-a bănuit pe un student care venea destul de des la muzeu şi punea multe întrebări. Pentru că nu s-a putut dovedi nimic, furtul a fost clasat. La un an de la păţanie, pe lista tablourilor ce urmau să fie expuse în acelaşi muzeu figura şi „Portret de fată” al