Daca nu cumva intre timp se legalizeaza drogurile usoare si in parcul din jurul Palatului Parlamentului se organizeaza in acea zi un fel de Woodstock, mi se pare greu de crezut ca parlamentarii ar putea vota desfiintarea Senatului. Propunerile avansate joi de presedintele Traian Basescu mi se par, pe fond, usor confuze. Desfiintarea Senatului si reducerea numarului total de parlamentari la o cifra in jur de 300 nu par a fi disjuncte, asa cum ar fi normal. Inteleg, totusi, ca Senatul ar trebui sa dispara, in timp ce numarul total al deputatilor ar putea avea parte de o scadere usoara, pina la 300. Problema reducerii numarului de parlamentari (care nu este una de tip constitutional) ar putea fi solutionata mai repede decit cea a monocameralismului (care este de tip constitutional) - se stie cit de greoaie este modificarea Constitutiei. Am discutat, inainte de a scrie acest articol, cu un coleg de breasla extrem de avizat in functionarea sistemului politic romanesc, care imi atragea atentia asupra urmatorului scenariu: poporul valideaza ambele propuneri, iar daca Parlamentul blocheaza modificarea legii fundamentale (in sensul desfiintarii Senatului), seful statului se prevaleaza de votul popular pentru a promova o cifra totala de 300 de parlamentari - sa spunem, 100 de senatori si 200 de deputati. Evident, mecanismele reprezentarii ar functiona, in acest caz, altfel decit in cazul desfiintarii Senatului si diminuarii neglijabile a numarului de deputati. La 100 de senatori si 200 de deputati ar trebui redesenate colegiile electorale, in sensul maririi lor. Eu cred ca actualele colegii - chiar si cele pentru deputati - sint si asa prea mari pentru a fi bine "acoperite" in sens democratic, mai ales ca reprezentarea alegatorilor se invata din practica, in timp - nu se poate citi din carti si nu ajunge bunavointa. Pe de alta parte, mi s-ar putea replica, e mai bine ca o schi