Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, „Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi.
O carte veselă şi tocmai de aceea foarte tristă...
Ar fi înghiţit, chiar şi atunci când era consilier, un asemenea ton. Dar acum, ştia cuvioşia sa cine este el?
- Păi cine te-a făcut cine eşti, prăpăditule?
- Prăpă... l-a cuprins un fel de evlavie, amestecată cu un fel de frică şi a vrut să deschidă ochii, să se trezească. Dar dacă nu se mai trezea primar? Şi nici consilier local? Nici măcar inginer stagiar?
- Ordonaţi, domnule general, să trăiţi!
- Îmi place, începem să ne înţelegem.
- Ascultă-mă cu atenţie, fiule.
- Ascult, măicuţă. Sunt numai ochi şi urechi. De fapt numai urechi, că ochii... Vrei să-i deschid?
- Nu este cazul să-ţi întrerupi somnul, ascultă-mă cu ochii închişi.
- Ascult.
- Să ridici o biserică pe locul acesta. E musai! Ai priceput?
- Am. Şi cam cât să fie de mare?
- Păi să tot fie.
- Cât?
- Cam atâta cât este catedrala.
- Atât de mare?
- Da. Şi la fel de frumoasă. Pictura, fii atent, vezi ce faci cu pictura! Bagă bine la cap!
- Da, măicuţă, am înţeles, bag, să trăiţi, ordonaţi, sărut-mâna!
De visul primarului în care a apărut sfânta cerându-i să ctitorească o biserică, dincolo de ştrandul lui Tufă, pe pajiştea dintre spital şi pădure, se leagă a doua mare revărsare de oameni pe străzile oraşului, însă mai avem de aşteptat până atunci.
Există deocamdată doar visul şi vreo douăzeci de bărbaţi cu târnăcoape şi lopeţi, toţi aceştia
