Cu un handicap vizual din tinereţe, are o cultură generală de invidiat şi o minte brici. A ascultat mii de cărţi audio şi a scris versuri şi proză.
Ce îi place: Să asculte foarte multe cărţi în format audio. Îi place să-i modeleze pe oameni, încercând să-i integreze în societate. Îi place să fie ospitalieră cu toată lumea. Adoră să facă prăjituri.
Ce nu-i place: Hotărârile care se iau la nivel central de către guvernanţi. Nu-i place haosul în care se scaldă întreaga ţară. Nu-i place felul cum îi privesc unii oameni pe cei cu dizabilităţi. Urăşte obrăznicia cu care sunt tratate anumite persoane de către funcţionarii publici.
Ce înseamnă să fi preşedinte al asociaţiei ?
Este foarte greu în postura de preşedinte al Asociaţiei Nevăzătorilor. Numai un om legat de comunitatea respectivă poate să reziste.
Ce poet preferaţi?
Sunt un om de cultură şi îi apreciez pe toţi scriitorii. Prefer pe soţul meu, Floarian Saioc. Majoritatea cărţilor de poezii publicate mi le-a dedicat mie.
Victoria Saioc provine dintr-o familie de intelectuali din Târgu-Jiu. Tatăl, ofiţer în cadrul armatei şi mama, profesoară de franceză. „Tatăl meu, Nicolae Stăpânoiu Gvora, era un om foarte cultivat. Avea o bibliotecă imensă, acolo am început să-mi construiesc cultura generală. Am citit foarte multe cărţi când eram mică. Prin anul 1944 apăruse o nouă reformă a învăţământului şi tata a fost nevoit să ardă toate cărţile. Au mai rămas în pod doar istoria literaturii române de la origini până în prezent ediţia anului 1941 de George Călinescu şi alte dicţionare“, povesteşte Victoria Saioc. La vârsta de trei ai medicii i-au depistat o boală gravă de ochi. În timp a început să-şi piardă vederea în totalitate. Cu toate acestea a continuat să studieze mai departe la şcolile normale, catalogându-se drept luptătoare nativă. A urmat Liceul Ecaterina Teod
