Cei mai înverşunaţi adversari din presă ai lui Traian Băsescu au recunoscut că joi după-amiază „dictatorul” a pus o chintă royală pe masa campaniei electorale în care încă n-a intrat oficial. Li s-au alăturat, involuntar, şi politicieni din PNL şi PSD care au fost acord că propunerea lui de referendum pentru un parlament unicameral cu cel mult 300 de membri, cuplat cu alegerile prezidenţiale e o găselniţă fără cusur.

Cred că în aceeaşi după-amiază Mircea Geoană şi Crin Antonescu au vrut să le ia gîtul consilierilor de campanie pe care îi plătesc să le dea gîndirea, fiindcă ideea cu parlamentul unicameral cu cel mult 300 de membri a ieşit din gura lui Băsescu. Crin poate că doar le-o fi bătut obrazul alor lui, dar Geoană avea toate motivele să le sară la beregată consilierilor săi, pentru că PSD-ul a venit primul cu găselniţa parlamentului unicameral, iar el nu i-a luat-o înainte lui Băsescu, punînd această propunere pe masă.

Simplul fapt că imediat după ce Băsescu şi-a terminat discursul de la Cotroceni lumea politică şi comentatorii ei au luat foc punctual, în timp ce din partea alegătorilor de rînd veneau la foc automat mesaje de susţinere a ideii lui Băsescu ar trebui să limpezească datele acestei probleme. Adică, indiferent de comentariile analiştilor şi politicienilor, preşedintele în exerciţiu se bucură de o susţinere majoritară din partea alegătorilor pe o temă pe care a propus-o opiniei publice. Dat fiind subiectul, reacţia populară era de aşteptat. Dar am două întrebări şi jumătate: 1.Dacă vreunul dintre contracandidaţii lui Băsescu venea cu aceeaşi propunere, comentatorii ar fi fost la fel de vehemenţi contra? 2,1/2.Dacă Băsescu ar fi ales ca data referendumului să aibă loc cu o săptămînă înainte sau după ziua alegerilor prezidenţiale – ignorînd costurile suplimentare – ar fi avut mai mult sau mai puţin succes cu propunerea lui?

Pe de