Ati auzit poate despre restrictiile pe care marile redactii din SUA le impun asupra modului cum jurnalistii lor evolueaza in Web 2.0. Ceva a iesit la iveala despre “New York Times”, daca nu ma insel, dar acum Paidcontent.org publica integral “Social Media Guidelines” de la “Washington Post“. Desi “suna prost”, restrictiile s-ar putea sa fie o strategie castigatoare pe termen lung.
Cateva lucruri care se spun acolo:
- jurnalistii din redactie trebuie sa se identifice ca atare in Web 2.0
- continutul online asociat jurnalistilor este echivalentul byline-ului (randul cu semnatura si pozitia) din ziar
- jurnalistii se vor abtine de la a posta (tweetui) lucruri (text, poze, video) care sa reflecte anumite opinii politice, religioase etc., isi vor pastra impartialitatea
- tot ei vor evita sa se inscrie in retele sociale de advocacy sau care se ocupa in mod special de una din chestiunile pe care le cerceteaza fara a cere in prealabil aprobarea unui editor
- paginile personale ale jurnalistilor nu vor include informatii despre ceea ce se intampla in newsroom sau alte date referitoare la munca jurnalistica.
Sensul la o parte din regulile de mai sus e destul de clar: “Washington Post” urmareste sa isi conserve un brand distinct, integru si impartial, iar jurnalistii sunt personificarile lui online, deci influenteaza perceptia ziarului. Cu “nativii” internetului (bloggeri, pseudonime de forum), situatia e mai simpla: ei devin cunoscuti sub numele pe care si l-au ales pe net, exista o “stare civila virtuala” pentru care nu au de dat explicatii nimanui. Pare-se ca a nu fi intr-o institutie coercitiva e din punctul asta de vedere mai avantajos, fiindca ai mai multa libertate si poti ajunge mai usor la ceea ce te intereseaza. Atunci, de ce impune “Post” reguli jurnalistilor? E o institutie retrograda?
Da si nu. Presa s
