Cine s-a abătut la acest sfârşit de săptămână pe la poalele Castelului Bran a putut să deguste brânză de burduf în coajă de brad şi urdă cu mărăr, udate cu must sau vin fiert. Pe tarabele meşterilor populari puteai găsi de toate, de la clopoţei din bronz şi pastramă la produse pentru protecţia maşinilor de spălat şi haine la super preţ, produse în China. Sursa: Dan ArsenieSursa: Simona DiaconuSursa: Dan ArsenieSursa: Dan ArsenieSursa: Dan ArsenieSursa: Dan ArsenieSursa: Dan Arsenie
1 /. Tarabele meşterilor se înşirau la poalele Castelui. Cam 200 de producători, adunaţi mai ales de prin satele din jurul Branului, şi-au întâmpinat muşteriii veniţi la Răvăşitul Oilor.
Pastrama de oaie, condimentată bine, era aşezată lângă brânza de burduf, bătută bine în coaja de brad. Alături, un cioban te îmbia să guşti din urda cu sare sau dulce, sau condimentată cu mărar, sau din caşul gras. La doi paşi de el, nevasta întorcea pastrama pe grătar, lângă bulzul din mămăligă tare, frământat de mâinile lui badea Gheorghe.
Mămăliga la pirostrii
Moşul e cioban din copilărie. A învăţat meserie de la tatăl lui, apoi şi-a învăţat feciorul să păstorească, să dea oile la strungă şi să facă brânză bună. Acum e la târg cu aproape toată familia, numai “baba a rămas acasă, să vadă de bătătură”.
Din sacul mare cu făină, moşul ia o mână-două şi presoară peste apa pusă să clocotească în ceaunul fixat în pirostrii, în spatele tarabei, să se vadă când e bine de turnat şi restul de mălai. Până să fiarbă apa, moşul îi zice nepotului să mai crape câteva lemne, mai subţirele, să ardă repede, ca să nu şadă lumea flămândă la rând multă vreme.
Când apa dă în clocot, badea toarnă două căuşe mari de mălai şi dă uşor cu făcăleţul prin ea, să nu se facă niciun cocoloş. Mămăliga pentru bulz trebuie să fie niţeluş mai tare, c
