Dacă acum un an criza economică era acut resimţită în Spania, acum ea a devenit un şoc brutal care a zdruncinat societatea din temelii.
Sub arşiţa necruţătoare a verii, centrul Madridului se află în plin şantier. De la bulevardul principal şi până la străduţele lăturalnice, de la marile monumente până la parcurile de cartier, atmosfera capitalei spaniole pare înăbuşită în praf şi zgomot de ciocan pneumatic. De obicei, august era luna sfintei vacanţe, în care localnicii scăpau, care cum putea, spre destinaţii mai răcoroase ori agreabile. Oraşul devenea aproape pustiu, un loc în care nu rămâne nici Dumnezeu, după cum spun spaniolii.
Anul acesta însă, la Madrid se lucrează pe brânci. Şi nimeni nu se plânge. În plină criză economică, muncitorii şi-au sacrificat concediul şi îndură stoic căldura iberică, mulţumiţi că au un loc de muncă, cel puţin pentru moment. Iar madrilenii, mulţi dintre care anul acesta au renunţat la luxul unei vacanţe costisitoare în favoarea relaxului ieftin de acasă, admiră tăcut îmbunătăţirile infrastructurii din oraş.
Planul pentru atenuarea efectelor crizei
Inspiraţia pentru astfel de zel muncitoresc nu îşi are sursa nici în promisiuni electorale, nici într-o bunăvoinţă excesivă a guvernului Zapatero. Se poate spune mai degrabă că îşi are rădăcinile într-o profundă disperare. Dacă acum un an criza economică era acut resimţită în Spania, acum ea a devenit un şoc brutal care a zdruncinat societatea din temelii.
Bazată în mare parte pe sectoare care utilizează forţa de muncă necalificată sau slab calificată, economía spaniolă a înregistrat o contracţie severă, prima de mai bine de zece ani şi cea mai gravă de la război încoace. Valul de şomeri astfel creat continuă să crească. În construcţii, de exemplu, unul dintre sectoarele cel mai bine dezvoltate ale ţării, peste 85% dintre muncitori şi-au pierdut slujba. Totod