„Ziua Independenţei“ este un mare roman contemporan. „Ziua Independenţei“ este partea a doua a trilogiei care a făcut din Richard Ford unul dintre cei mai mari scriitori americani în viaţă. După un divorţ şi moartea unui copil, Frank Bascombe se trezeşte la 40 de ani singur, derutat, blazat şi uzat - nici măcar întâlnirile erotice nu-l mai incită:

„Ceea ce simt acum crescând în mine e o curiozitate ciudată apropo de ce dracului caut eu aici; şi perechea ei sumbră, senzaţia că ar trebui de fapt să fiu în altă parte? Dar unde? Unde sunt dorit, şi nu doar aşteptat? Unde mă potrivesc mai bine? Unde sunt în extaz pur, şi nu doar bucuros? Măcar într-un loc unde respectarea termenilor, condiţiilor şi limitelor impuse vieţii nu primează. Unde regulile nu reprezintă întregul joc... A existat o vreme când un astfel de moment era de fapt senzaţia pentru care fusese inventat cuvântul viaţă, dar cu atât mai ameţitoare şi mai minunată cu cât o conştientizam chiar în timp ce se întâmplă... Aici, acum, toată recuzita e la locul ei, lumina şi ventilaţia merg; Sally e pe drum chiar în momentul ăsta, dornică (sau măcar dispusă) să urce în fugă, să sară în pat, să găsească încă o dată cheia inimii mele şi să o răsucească zdravăn, alungând astfel întreaga mea armată de griji. Doar că heirupismul meu a dispărut şi acum nu zac aici stârnit şi înfiorat, ci ascultând voci ocazionale de pe plajă -, iar ceea ce simţeam odată, ceea ce aş vrea să simt, s-a dus. Au mai rămas doar o urmă fantomatică a prezenţei sale şi o curiozitate avidă legată de unde s-o fi dus şi dacă se mai întoarce vreodată. Nimic, cu alte cuvinte. Cine naiba n-ar tresări? S-ar putea să fie doar o altă variantă a dispariţiei din propria viaţă... Pur şi simplu ajungi într-un punct în care totul arată la fel, dar nimic nu contează prea mult. Nu sunt indicii că ai fi mort, dar aşa te porţi.”

Road-no