O gospodărie de la periferia marilor oraşe, situată la distanţă egală de un drum naţional plin de gropi, dar întreţinînd iluzia conectării cu o arterele europene, şi de o groapă de gunoi. Sub acoperişul şubred al căsuţei de chirpici se adăposteşte o familie numeroasă. Tatăl, mai mereu mahmur şi agresiv, îşi altoieşte, sistematic, consoarta. Aceasta ţipă isteric, înjură şi scuipă, dar nu poate fugi pentru că este dependentă de puţinele resurse pe care le procură bărbatul. El are un ascendent asupra ei, fiind singurul care a acceptat-o, deşi îi ştia trecutul dubios. Copiii famelici asistă, seară de seară, la spectacolul grotesc oferit de cei doi. Se opresc din plîns doar cînd tatăl le aruncă resturi mucegăite de biscuiţi. Această familie reprezintă un caz social, de care au încercat să se ocupe şi organizaţiile sociale străine. România administrată de binomul PD-L-PSD seamănă cu acest loc sordid. Gospodăria lui Băsescu şi lui Geoană s-a instalat, confortabil, la coada clasamentelor europene în ceea ce priveşte sistemele judiciar, sanitar şi de educaţie sau starea infrastructurii rutiere. Recent, guvernul celei mai largi, transparente şi competente coaliţii de după 1989 a primit de la economiştii germani nota 1,3 la capitolul măsuri de depăşire a recesiunii. Dacă ar fi copiat de la colegii europeni mai bine instruiţi, ar fi evitat corigenţa. Aşa, România va merge la reexaminare şi va trece criza undeva spre vara viitoare. Ultima ieşită din comunism, codaşă la tranziţie şi reformă, România va absolvi greu şi examenul crizei. Este România marelui „animal politic“, cum le place unora să-l numească, în fapt un scamator de iarmaroc, jupîn peste un circ de provincie şi o pletoră de impostori şi lingăi, cel care a ales compania actualului patron al bordelului social-democrat. Cei doi şi extensiile lor politice, respectiv PD-L şi PSD, sînt legaţi prin trecut şi metehne.