V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă IRIS? Nu, nu are legătură cu frumoasa floare ce ne ameţeşte primăvara cu parfumul ei... Este vorba despre cunoscuta trupă rock, care de ani şi ani ne ameţeşte cu parfumul muzicii pe care o cântă. Ei bine, IRIS înseamnă Boro: I-novator, Valter: R-ealist, Nelu: I-nvingător, Cristi: S-entimental. Sună bine, nu?!
Pentru că victoria lui Cristi Minculescu trebuia celebrată, pentru că Iris înseamnă atât de mult pentru peisajul rock românesc, şi nu numai, pentru că avem nevoie de valori într-o Românie în care scara acestora a fost răsturnată, ne-am gândit la o Ediţie de Colecţie care să arate că se poate realiza un spectacol incendiar cu nimic mai prejos decât un recital Queen.
Iar această Ediţie de Colecţie trebuia să poarte un nume, aşa că i s-a spus IRIS Athenaeum.
Istoria spectacolului extraordinar din octombrie 2000, desfăşurat la Sala Palatului, ne-a fost împărtăşită de personalităţile din domenii diferite invitate, care şi-au unit spiritele şi au lăsat să triumfe doar arta adevărată.
A fost un eveniment care a entuziasmat presa şi publicul, un spectacol care a arătat că suntem sensibili încă la frumos, la viaţă, la adevăr.
La Sala Palatului, mii de spectatori au cântat împreună cu legendara trupă şi invitaţii ei, a fost un spectacol unic de rock simfonic, iar 150 de minute de delir au părut parcă prea puţine. Veşmântul simfonic pe care trupa l-a purtat în acea seară de octombrie a avut culoarea toamnei ce era la apogeu afară, iar Cristian Mihăilescu a reuşit să o aducă în sală prin ideile sale regizorale.
Muncă, uneori nebună, alteori dramatică, o muncă desfăşurată sub ochii noştri, ai celor care îşi amintesc clipa înfiinţării trupei, ai interzicerii ei, apoi ai renaşterii cu adevărat spectaculoase. Iris este astăzi o legendă vie, cântă şi încântă, şi au ştiut să rămână
