Artistul a rezistat şi în comunism, şi în capitalism prin „paradisul“ lumii culorilor. Pictura a reprezentat pentru el un mod de a se exprima liber.

Toată copilăria a mâzgălit hârtia, dar la ţară nimeni nu i-a remarcat talentul. „Pentru că nimeni nu ştia că desenul poate fi făcut şi serios sau că înclinaţia se poate educa, cultiva“, spune artistul. A făcut în Iaşi un liceu tehnic, după care a lucrat multă vreme la Combinatul de Fibre Sintetice, ca mecanic, apoi la oficiul de calcul. Dar nu a încetat vreodată să picteze. În anii ’70-’80, Iaşiul era cu adevărat o capitală culturală. Iar Calistrat Robu, deşi nu a urmat niciun curs în domeniul picturii, a avut şansa să întâlnească oameni care l-au îndemnat să-şi ducă visul mai departe. Aurel Leon a fost unul dintre ei. El l-a încurajat să continue cu arta naivă. De asemenea, Dan Hatmanu i-a admirat pânzele, căci şi lucrările lui aveau, în fond, o tentă spre primitivism.

Pictează propriu-zis din 1976, iar de atunci, în fiecare an a participat la cel puţin câte o expoziţie. Îşi expune adesea lucrările la Salonul de Artă Naivă din Piteşti, deşi în pictură naivă Iaşiul este actualmente centrul cel mai puternic. Tablourile sale au văzut lumea mai mult decât autorul lor, ajungând la Chişinău, Veneţia, Viena, Madrid, New York etc. Expoziţiile sale au fost răsplătite cu numeroase premii, iar câteva dintre lucrările sale au apărut în albumul realizat de rusoaica Nathalia Brodskaia, „L’Art Naif“.

Pentru artistul ieşean, pictura a fost mereu o posibilitate de subversiune la regimul politic, şi cum îi place să fie sincer, această alegere a fost şi una deosebit de potrivită pentru a scăpa de consecinţele nefaste. Unul dintre tablourile sale este interpretat de autorul lui drept o prezicere: „mai e un mandat şi gata“. „Prin pictură naivă puteai spune multe în anii socialismului fără să fii luat la întrebări. Era un fe