Ideea lansata recent de premierul-ministru al educatiei, Emil Boc, de a ierarhiza universitatile, este de salutat. De multa vreme exista in lume clasamente care pun la locul pe care-l merita, in functie de criterii bine alese, tari, universitati, cercetatori. In topul Shanghai al universitatilor, cel mai cunoscut, in primele 500 nu se afla nicio universitate romaneasca, dar trei din Polonia, doua din Cehia, una din Ungaria.

Cum s-ar putea realiza, rapid, pe plan intern, o ierarhizare cinstita si credibila a universitatilor romanesti?

Ca membru fondator al Coalitiei pentru Unversitati Curate, (CUC) asociatia EDU CER, pe care o conduc, are o experienta in acest domeniu. Este drept, CUC si-a propus o ierarhizare doar in functie de criterii de integritate, buna guvernanta, transparenta si altele de acest gen. Ierarhia care a rezultat a suparat foarte multa lume, de la ministrul educatiei, ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii Invatamantului Superior) si, bineinteles, rectorii si decanii care si-au vazut universitatile si facultatile plasate la coada clasamentului.

Mistificarea si ipocrizia fac parte din comportamentul cotidian al managerilor din educatie, incepand cu ministerul. Un exemplu: desi toata lumea stie in ce cloaca de interese, bani si fraude se scalda majoritatea universitatilor romanesti, evaluarea institutionala a 18 institutii de invatamant superior, realizata de ARACIS, s-a soldat cu 14 universitati clasificate cu “grad ridicat de incredere”, adica au primit coronita de premianti. Inclusiv universitatea din Oradea, prinsa cu diplome false acordate unor italieni, in domeniul stomatologiei. Ce-or fi simtit pacientii italieni care s-au dat pe mana unor astfel de absolventi, ramane sa ne imaginam.

Daca dorim o ierarhizare a universitatilor bazata pe rezultate, credibila, nu vad decat urmatoarea metoda: sta