Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă....

Da, tânărul consilier. În orice caz, în mai mare măsură decât sfântul, care moţăia absent în coşciugul lui de argint, în vreme ce candela pâlpâia veselă deasupra sa, iar florile îl învăluiau cu damful lor îmbătător.

După ce şi-a culcat pentru câteva clipe fruntea pe geamul ce-l separa pe Paisie de lume, primarul le-a strigat plin de încântare celorlalţi:

- Hai şi voi, acum, dar repede, că se luminează de ziuă şi mă dau ăştia pe la ziare c-am pus nu ştiu ce la cale cu sfântul. Hai, Dorule, tată, cheamă-l pe călugăr şi duceţi cutia cu moaşte la maşină. Vezi să nu scapi vreo vorbă despre...

- Ce dracu', şefu', doar mă ştiţi. Se poate? Să nu-l apuce pe sfinţia-sa bâzdâcul!

- Fugi d-acilea! Nu vezi c-are gura încleştată.

- Poate că sfinţii nu se folosesc de gură atunci când vorbesc.

- Pst! Ai grijă ce spui, că ne aude. M-am chinuit atâta să-i fac o impresie bună şi tu...

Paisie n-a scos nici un sunet pe drum. A vorbit însă anul următor. Nu el personal, că era tocmai în nordul Moldovei, ci folosindu-se de domnul viceprimar, care s-a folosit la rândul lui de Mână Lungă pentru a intra în posesia câtorva hârtii ce vorbeau despre nişte bani ajunşi din greşeală în buzunarul primarului - acesta-i povestise şi aşa ceva sfântului, după care a intrat poliţia pe fir, apoi procuratura.

Era vremea în care la oraş, ca în toată ţara de altfel, statul poliţienesc nu pierduse încă