Imi amintesc desele schimbari de program din festival, anumite sectiuni (Made in Romania) fiind mutate cu totul pe alta zi, fara informatii comunicate. Imi apar imagini ale intirzierii de un sfert de ora, douazeci de minute, jumatate de ora inainte de proiectii, apoi filme proiectate format TV in loc de latul cinematografic. Inca neconfirmat de forurile superioare ale Wikipediei, sindromul Luni e, totusi, analizat si discutat cu pasiune in comunitatea internautilor anonimi si cunoscuti. E vorba despre o cantitate invizibila de depresie care se inopineaza in corpul mental al pacientului odata cu incheierea duminicii. Indiferent daca ti-ai petrecut weekend-ul in pat, la casa din Bucovina sau in cele doua baruri din centru, lunea dimineata isi pierde din claritate si ramine in amintirea dupa-amiezii de dupa ca un sentiment confuz, provocator de judecati negative. Angajat de bunavoie ca spectator in cinematografele Festivalului de Film de la Iasi, mi-am petrecut saptamina trecuta alergind cu laptopul intre birourile cu film, convins ca doar dedicarea completa idealurilor companiei imi va aduce acea satisfactie profesionala - garant al deranjul spiritual de weekend. Muncind cu simturile spectatoare laPa-ra-da, Battle in Seattle, Munyurangabo, The Boat that Rocked, Moon, Constantin si Elena, propriul scurt-metraj, trecind si prin gala de inchidere alaturi de notabili colegi din birourile superioare ale orasului, descinderea in weekend-ul de refresh/restart nu parea sa fie mai grava decit alte sfirsituri din cariera de spectator calificat. „Confuz luni" poate fi titlul unui album pentru verisorii care fac in curind treisprezece ani sau prilej de hipnoza regresiva, in cautarea sindromului. Imi amintesc desele schimbari de program din festival, anumite sectiuni (Made in Romania) fiind mutate cu totul pe alta zi, fara informatii comunicate. Imi apar imagini ale intirzierii de