Liga I – o spirală a nebuniilor, un labirint al groazei, un circ experimental în care totul este obsesiv-repetitiv. În care ar fi o ipocrizie să găsim vină numai actorilor, fie ei conducători, antrenori sau jucători, ci în egală măsură este culpabilă presa, care ar trebui să-i tragă de mânecă. Dar cântărirea cu jumătăţi de măsură rămâne norma standard, chiar dacă se întâmplă să fie judecate două scenarii identice.
Spre exemplu, subiectul Dario Bonetti a fost dat afară de la Dinamo din cauză că a pătat onoarea unei părţi a acţionariatului. Situaţie întrucâtva similară celei unui conaţional de-al său, Bergodi, demis din cauză că a atentat chiorâş la demnitatea unicului patron al Stelei.
Sigur, coincidenţele continuă şi în “era post-italiană”, ambele team-uri implicate făcând 1-1 acasă în ultimul meci de Liga I, însă ele se rup atunci când vine vorba de abordarea celor două cazuri.
Cel al Stelei s-a petrecut după un rezultat foarte slab în Europa League, 0-0 acasă cu Şerif Tiraspol. Bergodi l-ar fi jignit pe patron, care l-a dat afară în câteva ore şi imediat Becali a devenit inamicul public numărul 1, exemplu de perversitate morală şi despotism batjocoritor. După două săptămâni Dinamo a pierdut în Ştefan cel Mare cu Panathinaikos, Bonetti s-a contrat cu Turcu şi Borcea, iar în 24 de ore îşi făcea bagajele de plecare.
Exact ca la Bergodi, despre Bonetti s-a spus că a bătut doi preşedinţi de club, însă cu toate aceste coincidenţe brusc, unghiul de a privi lucrurile s-a schimbat. Dacă Gigi Becali era blamabil fiindcă a intrat de două ori la pauză în vestiarul Stelei, în opt ani, Borcea şi fraţii impresari Becali nici nu-s băgaţi în seamă, deşi Bonetti a spus clar: “Borcea îmi cerea jucători în echipă!”.
A redevenit antrenorul de la obscura Juve Stabia, manechinul de care Dinamo n-are nevoie, pe când Bergodi este “gentlemanul care a fost