Orădeanul a dat tonul vieţii muzicale timp de 46 de ani, prin soliştii şi dirijorii aduşi pe scena oraşului, dar şi prin programele pe care le-a elaborat împreună cu ei. Denes Sandor a început studiul muzicii la şase ani, datorită mamei sale, care i-a cumpărat o vioară. După terminarea celor zece clase obligatorii în vremea aceea, s-a înscris la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj.
A muncit mult pentru a recupera diferenţele
„Am simţit că vin din provincie şi am muncit foarte mult ca să recuperez şi să ajung la standardul academiei”, povesteşte proapsătul pensionar. În perioada studenţiei a profitat de viaţa muzicală şi culturală clujeană, astfel încât nu a ratat vreun spectacol de operă, balet, teatru sau concerte.
A ajuns la Oradea în 1963, prin repartiţie. A predat la actualul Colegiu Naţional Mihai Eminescu şapte ani şi a fost secretarul muzical al filarmonicii. „În 1963, am venit la Oradea, alături de Alexandru Firez, care a fost 21 de ani director, şi Ervin Acel. Am lucrat mult pentru orchestră şi public”, îşi aminteşte el.
Secretar muzical
Munca de secretar muzical al unei filarmonici nu se vede aproape deloc. „Secretarul muzical contactează dirijorii şi soliştii, stabileşte repertoriul stagiunii împreună cu invitaţii şi directorul artistic, redactează caietele program, asigură partiturile pentru orchestră”, explică el. Îşi aduce aminte de colaborarea cu colegii săi de la celelalte filarmonici din ţară, din vremea când xeroxul nu era nici măcar în vis. Denes Sandor se poate lăuda că a adus la Oradea cei mai buni dirijori şi solişti din anii ’60-’80.
Orădenii i-au putut asculta pe viu pe Ion Voicu, Nicolae Herlea sau Radu Aldulescu, pe Jenny Abel, Jando Jeno, Viktor Tretiakov, Igor Oistrah şi mulţi alţii. „Am reuşit să îi aduc pe scena orădeană pentru că am întreţinut