Ce este, pina la urma, PISA (dedic aceasta scurta documentatie si bravilor functionari din MEC, intre care, nu ma indoiesc, multi cred ca PISA va fi fiind vreo pizza - atit de apreciata, nu-i asa, de tinerii din intreaga lume!)? In aceasta vara, Ministerul Educatiei a anuntat, mai curind cu sfiala mediatica, adoptarea unei noi forme de evaluare a elevilor care trec in ciclul liceal. S-a renuntat la asa-zisele "teze unice" (nici ele foarte vechi, aflate, cum ar veni, la rindul lor, in stadiu inca experimental!) in favoarea examenului international PISA. Ecaterina Andronescu, aceasta domina bona a invatamintului romanesc, mereu impresionata de necazurile profesorilor (si impresionabila ad infinitum), etern surprinsa de critici (insa oricind pregatita de dialog, cooperanta si, obligatoriu, intelegator-mamoasa), confuza de situatie pina la "abrambureala" (dar dornica de lamurire) - in realitate, o politiciana de noua generatie, avida de putere si maestra in diversiuni populiste, colorate cu ipocizie pura -, a iesit public si, suficient de discretionar (nu s-a pus, de pilda, niciodata problema unui aviz al expertilor din societatea civila, cum ar fi normal intr-un spatiu civilizat), i-a adus pe copii si pe parinti fata in fata cu experienta PISA. Graba usor iritata a gestului are, indubitabil, o justificare psihologica. Prea putin dumiriti de ce inseamna acest examen (s-au organizat doar trei, in lume, din 2000 pina acum!), doamna Cati si echipa domniei-sale, majoritar inginereasca ("reconvertita" totusi profesional pe "probleme educationale" - pe ce altceva?) au evitat, subtil, orice interactiune cu alte paliere ale sistemului social romanesc, mizind (inspirat, sa recunoastem) pe faptul ca tara se confrunta cu probleme prea serioase pentru a mai avea timp sa analizeze si o astfel de modificare structurala in scoala. S-a mers pe falsul "hei-rup" national, devenit un simbo