Unul dintre principiile de bază ale editării operei unui scriitor este respectarea iscăliturii acestuia. Nu este un principiu negociabil. Însă, de cînd piaţa literară a fost invadată de editori cu studii vagi şi experienţă puţină, se poate citi pe coperţile unor cărţi tipărite în tiraje mari şi cu preţ mic, deci foarte răspîndite, că sînt scrise de George Călinescu sau Garabet Ibrăileanu. În literatura română nu există nici un scriitor numit George Călinescu. A existat numai un domn numit Gheorghe Călinescu (Gică, pentru familie), care şi-a iscălit întotdeauna lucrările G. Călinescu. La fel şi domnul care a scris Adela, care a iscălit întotdeauna G. Ibrăileanu, fără să folosească niciodată prenumele Garabet. Editorii de şcoală nouă au luat exemplu, din nefericire, de la editori, critici şi istorici literari cu şcoală serioasă, care ar fi trebuit să ştie cum trebuie scris numele autorilor de care se ocupă. Din observaţiile mele, cred că proasta deprindere de a scrie pe coperta cărţii numele şi prenumele întreg al autorului, în locul iscăliturii folosite de acesta, a început cu Eminescu. Editori respectabili i-au tipărit opera scriind pe copertă Mihai Eminescu. Cred că au considerat că acesta este un semn de preţuire şi respect pentru personalitatea scriitorului. Nu este. Mihai Eminescu e un membru al familiei Eminescu, deosebit de Gheorghe, Iolanda şi Roxana. M. Eminescu sau Eminescu, fără prenume deloc, este unul singur. Cioran spunea că i-a trebuit o viaţă pentru a deveni din E. Cioran, Cioran pur şi simplu. I-aş ruga pe oricare dintre editorii care au tipărit prenumele întreg să găsească şi să reproducă undeva unde să pot citi şi eu, un act, o scrisoare, un manuscris, un petec de hîrtie pe care să apară, scrisă de mîna autorului, combinaţia Mihai Eminescu. Acesta iscălea fie Mihai, fără Eminescu în scrisorile către apropiaţi, fie M. Eminescu în documentele p