Deşi este sezon, puşcaşii lipsesc de pe meleagurile sălbatice ale pădurii Negureni. Pentru un trofeu se pot plăti bani grei, iar perioada de vânătoare este cuprinsă între 15 septembrie şi 15 decembrie. Nea’ Costică pădurarul străbate aproape zilnic cei opt kilometri şi jumătate, atât cât ţine rezervaţia de mufloni de la Negureni care aparţine de Ocolul silvic Băneasa. Nu este zi în care să nu pătrundă în mijlocul naturii. „Nu rezist fără să vin aici. Ştiu fiecare copac unde a crescut în ultimii 23 de ani“, spune pădurarul.
Lucrează aici din anul 1986 şi a prins şi vremurile când fostul dictator Nicolae Ceuşescu venea cu alaiul la vânătoare. „Îmi amintesc că a împuşcat 16 bucăţi la rând. Iar noi doar îi mânam spre bătaia armei“, spune Constantin Grigore.
Zona este împrejumuită, iar accesul este permis doar persoanelor autorizate. Îşi aminteşte că a lucrat din greu la ţarcul care înconjoară rezervaţia. Odată pătruns însă în sălbăticie, peisajele de toamnă sunt de-a dreptul fermecătoare. Dacă este linişte, în cale îţi ies căprioarele, veveriţele sau alte vietăţi. După o zi ploioasă însă, noroiul atârnă greu de cizme, iar muflonii stau ascunşi.
„Dacă vreţi să îi vedeţi trebuie să veniţi pe la 7.00 seara. Atunci muflonii vin în centrul ţarcului. Când e răcoare, ies după mâncare“, explică Constantin Grigore. Din două în două zile merge să le pună grăunţe, mai rar în această perioadă pentru că animalele mai au la dispoziţie şi verdeaţă pentru hrană. Lângă un foişor pe o suprafaţă de peste 7 hectare sunt cultivaţi napi, o delicatesă pentru animalele sălbatice.
30 de căprioare în pădure
Zona mai este populată cu vreo 30 de căprioare şi cam 100 de fazani care au migrat spre marginea rezervaţiei. De ani buni, rezervaţia este călcată cel mai adesea de pădurar şi mai puţin de vânători. Un trofeu de muflon scoat
