"Să nu ucizi!" Semenul, pruncul nenăscut, pe tine însuţi. Biserica va fi întotdeauna împotriva uciderii, indiferent de forma pe care o îmbracă acest păcat şi, de asemenea, va fi împotriva promulgării oricărei legi care favorizează săvîrşirea păcatului, indiferent de forma acestuia.

Eutanasia, privită deopotrivă ca o acţiune de sinucidere şi ucidere, chiar dacă semantic este o… "moarte frumoasă", iar social este înţeleasă şi susţinută ca fiind un act de compasiune, va fi, ca şi avortul, o problemă a conştiinţei de sine şi în nici un caz una a conştiinţei sociale, de grup. Desigur, mai există şi factorul favorizării acestei alegeri într-un cadru legal care se poate interpreta teologic ca un factor prin care se favorizează păcatul, iar acelora prin care vine păcatul, acceptanţilor sau mijlocitorilor, "mai uşor le-ar fi să-şi lege o piatră de gît". Există totuşi, atît în cazul aceluia care preferă sinuciderea ca pe o cale de scurtare a suferinţei, cît şi pentru cei prin care se împlineşte acest act, ceea ce se numeşte "liberul arbitru", de care ne-am făcut vrednici şi care ne dă posibilitatea însuşirii mîntuirii sau a damnării veşnice.

Avînd în vedere faptul că nimeni, nici chiar Dumnezeu, nu se opune alegerii omului, nici o guvernare şi nici o Biserică nu ar trebui să impună sau să limiteze prin Lege dreptul de a alege liber al fiecărui individ. Educarea credinciosului pe drumul mîntuirii ar trebui să fie prioritatea de vîrf a Bisericii. Legiuitorul oferă cetăţeanului posibilitatea de a opta. Hristos a dat poruncă Bisericii să I se facă Evanghelia cunoscută, iar purtarea Crucii este alegerea fiecăruia dintre noi. De aceea, Învăţătura, în contextul în care valorile creştine nu mai coincid ce ceea ce se numeşte conştiinţă socială, este importantă şi este responsabilitatea apostolică aflată pe umerii fiecărui preot şi ai fiecărui credincios conştient de Ad