Ştiu că, în urmă cu ceva ani, Editura Leda avea o colecţie care se chema „Galeria fantastică“. De ce aţi renunţat atunci şi de ce aţi reînceput acum să publicaţi F&SF? Am avut într-adevăr „Galeria fantastică“, în care au apărut vreo douăzeci de titluri. Am sistat-o pentru că vînzările nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor noastre. Oricîtă pasiune stă la baza unei întreprinderi de acest gen, raţiunile economice sînt determinante. De atunci, s-au schimbat multe în editură, alţi oameni, alte concepte de editare, alte exigenţe, o altă strategie de abordare a pieţei, bazată pe mai multă experienţă. Revenirea Editurii Leda în domeniul F&SF, după cum se poate vedea, e diferită. Dacă la „Galeria fantastică“, accentul se punea pe colecţie, număr de titluri, ritmicitate de apariţie, cu alte cuvinte pe impunerea ei şi vizibilitatea pe piaţă, acum ideea predominantă este de editare mai relaxată, fără tirania colecţiei, dar cu aplecare foarte exigentă asupra fiecărui titlu în parte, care trebuie să-l satisfacă şi să-l bucure pe cititor, chiar dacă nu este un fan al genului. Mai puţin, dar bun. Toată lumea a remarcat copertele primelor cărţi, Gene Wolfe şi Lian Hearn, apărute la Bookfest. Cunoscătorii ştiu că sînt copertele originale ale unor ediţii englezeşti sau australiene. Contează mult coperta cu care apare o carte? Desigur, coperta este un element esenţial în marketingul unei cărţi, iar în cazul cărţilor de SF sau Fantasy copertele unor anumite titluri faimoase fac deja parte din legenda care înconjoară cărţile respective. Mulţi cititori de SF cunoşteau volumele din variantele originale, aşa că opţiunea noastră a fost una firească – de a oferi împătimiţilor de F&SF surpriza ediţiilor româneşti în „haina“ devenită de-acum celebră. Irina Horea a făcut o treabă excelentă cu cele două volume de Gene Wolfe. Cum aţi ajuns la ea? Există vreun motiv pentru care aţi contac