Cu tifna de apostol al criticii, Alex Stefanescu il catalogheaza in sens minimalizant pe Leonard Gavriliu "un erudit excentric". Daca luam sensul de mai sus al lui "excentric", domnul Stefanescu are dreptate. Necunoscatorul care citeste prima data Spiritul Critic, "revista cu volum si periodicitate variabile" (adica, spun hitrii, apare cind iese de sub tipar), ramine crucit. De unde, dom'le, atita efervescenta spirituala la Pascani, orasul care avea pina de curind gara cu cea mai imputita sala de asteptare din Romania (loc ocupat acum in propriu-mi clasament de Piatra Olt), o urbe in care Capul de Ratoi cofisteste inca constiintele locale si in care nu-ti ramine, tie, condeierule, decit sa bei indracit si sa te sinucizi, cum spunea Cioran (e drept, despre Iasul antebelic)!? Nume necunoscute, dar stapine pe condei, precum Costache Mosu-Micu, Nichifor Hutupan, Abel Zadoina, Varlam Zorileanu, Petre Azaduca, Scarlat Scutelnicu, sa n-o uit pe doamna sau domnisoara Miana Scutelnicu, dar si alte multe nume chisnovate, abordeaza probleme ale culturii romanesti cu verva si acid spirit critic, incit citesti revista pe nerasuflate din tartaj in tartaj. Unul face critica de intimpinare, altul istorie literara, al treilea abordeaza problemele culturii, celalalt dileme spinoase ale filosofiei... Ce mai, parca vezi oastea adusa de Chirica la lucru: "unii secerau, altii legau snopi (...), altii durau girezi - ma rog, claca dracului era, ce sa spun mai mult!". Pe prietenul Ovidiu Nimigean il ardea sufletul sa faca o revista literara si ma intreba: daca ar avea bani, am gasi oare destui oameni in Iasi sa facem revista? El avea ceva indoieli. Nu stia, se vede treaba, de potentialul din tirgul Pascanilor. Acum tineti-va bine! Sub aceste nume se ascunde unul singur, iar revista Spiritul Critic este scrisa in cea mai mare parte de un singur om: Leonard Gavriliu. Exista si un colegiu de re