Despre Francisc Vaştag, cel mai bun produs al boxului amator din România, s-a spus că este un talent uriaş, care ar fi putut deveni un mare campion indiferent ce sport ar fi practicat. Ca orice băiat, a fost atras la început de fotbal, ajungând chiar în echipa de juniori a clubului FCM din Reşiţa, oraşul său natal.
Într-o sală de box a intrat pentru prima oară la 14 ani, mai mult la insistenţele prietenilor de joacă, iar întâlnirea cu antrenorul Vasile Bala avea să-i schimbe definitiv viaţa. Reputatul tehnician şi-a dat seama imediat ce diamant neşlefuit i-a căzut în mână şi l-a convins să lase fotbalul în favoarea boxului, care i se potrivea ca o mănuşă.
Timp de câţiva ani, Feri a împărţit sala de antrenament cu fratele său geamăn, Laszlo, despre care se spunea la vremea respectivă că este chiar mai talentat decât el. Ghinionul lui Laszlo a fost că înaintea Campionatului European de juniori din 1986, la care cei doi fraţi ar fi trebuit să participe, la un control medical de rutină, a fost diagnosticat cu cataractă congenitală, fiind scos din lot în ultima clipă. După această întâmplare nefericită, Laszlo a mai urcat în ring o perioadă, după care a renunţat la box pentru fotbal, sport pe care l-a practicat în paralel, devenind un bun jucător de Divizia B, la Metalul Bocşa.
Feri, în schimb, s-a întors acasă cu titlul european, cel mai mare succes al său de până atunci, care i-a întărit convingerea că şi-a ales bine drumul. În 1987 şi-a adăugat în palmares şi titlul mondial al juniorilor, pentru ca un an mai târziu să fie inclus în delegaţia României pentru Jocurile Olimpice de la Seul. Participarea la Olimpiadă nu i-a lăsat însă amintiri prea plăcute lui Francisc Vaştag, care a trebuit să părăsească concursul foarte devreme, deşi visa la o medalie.
În primul meci el a încrucişat mănuşile cu un pugilist anonim d