La inceputul secolului XX, Partidul Socialist incepe sa se radicalizeze, trecand de la o miscare democrata, prin care se viza o societate a respectarii drepturilor omului, dreptul la vot universal, reforma agriculturii, drepturile femeii etc., de la un socialism romantic inspirat de socialismul francez si alte tari europene, spre un socialism revolutionar, inspirat dupa ideile rusesti.
Socialistii care nu erau de acord cu sistemul bolsevic, s-au retras din acest partid, cea mai mare parte din ei fiind intelectuali care faurisera partidul. Ei s-au inscris in Partidul Liberal, alcatuind aripa stanga a acestui partid. Acesti socialisti se gandeau la realizarea ideii fundamentale socialiste, dar in cadrul societatii de atunci, prin colaborare cu partidele burgheze, cum se desena in alte tari.
Prima manifestare a muncitorilor reorganizati a fost la noi o intrunire publica de protestare contra unei manifestatii publice a revolutionarilor din Petersburg. Dar pe de alta parte se preaslavea in "Romania muncitoare" miscarea revolutionara din Rusia si s-au dat stiri camuflate, spre a face pe cititorii ziarului sa creada ca revolutia socialista e pe cale sa se infaptuiasca in Rusia, ca lumina va veni, cum e normal astronomiceste, dar si politiceste, de la rasarit.
Cand revolutia ruseasca a fost zdrobita, cuirasatul Potemkin cu matelotii sai revolutionari si cu seful lor Matusenko, presedintele primei republici socialiste, a fugit la Constanta. Dupa cum scria un cunoscut gazetar de stanga, Ioan Nadejde, acestora li s-a facut o primire si prea-marire, acesti revolutionari fiind "cei mai salbatici si cei mai marginiti la minte, dar totodata instumentele cele mai docile ale lui Lenin si Trotki".
Guvernul conservator de atunci, ajutat de socialisti, i-a preluat pe potemkinisti si i-a impartit ca mecanici pe la mosii, lasandu-le toata libertatea de
