La noi, criza rezultă din neputinţa administrativă şi lipsa cronică de viziune asupra propriei evoluţii. Ziarul „Adevărul“ se îndepărtează de zona politică. Oamenii au dreptul să citească şi altceva decât înjurăturile, discursurile sforăitoare, relatările bătăilor ridicole din piaţa publică şi comentariile nesfârşite despre ele. Politica ar trebui să fie o discuţie serioasă despre lucruri care ne preocupă pe toţi. Când ea se transformă într-un dans frenetic al canibalilor în jurul focului, totul devine o tragedie comică. Participă, pe lângă cei prinşi involuntar în dezmăţ, pseudointelectuali psihopaţi faţă de care rinocerii lui Eugen Ionescu sunt copii de cor.

Dacă ai imprudenţa să cazi cu capul în televizor, rişti să-ţi crească coarne. Acum vreo două seri, fiind departe de casă, am deschis un post românesc. Criza n-ar fi din vina noastră. Li se întâmplă şi altora. Ei ne-au transmis boala şi nouă. Un incult guraliv şi scălâmbăiat, cu veselia cu care strămoşii noştri slăvindu-l pe Zamolxes se aruncau în suliţele colegilor, justifică inconsecvenţa unui idol de-al lui. Acesta ne anunţa senin, acum vreo jumătate de an, că România nu va fi atinsă de criză. Apoi se vedea luptându-se cu ea ca Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Acum ne spune că n-avem leac şi ne vom vindeca doar odată cu întreaga lume.

Orice argument e bun pentru a da aberaţiilor trecătoare aparenţa de adevăr absolut. De exemplu, să compari România cu Finlanda şi Japonia. Se bucura cântătorul oficial de osanale că şi ei au căzut economic la fel de brusc şi de adânc ca noi. PIB-ul Finlandei a scăzut cu 9% şi al Japoniei cu 7,2%, faţă de prăbuşirea noastră cu 8,5%. Dacă tot aducem vorba despre Finlanda, ar trebui să vedem cum îşi micşorează aceasta cheltuielile administrative, creşte investiţiile publice pentru a stimula consumul şi acceptă ca de la un surplus bugetar de +4% în 2008