A zis că o să ajung scriitor. Că de altceva nu eram bun, obişnuia să repete, cu o superioritate cocoşească prin care cei ce-l ştiau vedeau, de fapt, ca printr-un parbriz cu ştergătorul in funcţiune, punctul lui vulnerabil, simpatia lui.

Andrei a scris şi el in tinereţe, bunicul. Il iubeam ca pe nimeni altul. A publicat două romane pornografice sub pseudonim. Şi poezii şi proze scurte scurte prin revistele literare. S-a lăsat şi s-a apucat de băutură. Cu program, nu ca in faţa colii de hârtie. Avea talent la cocteiluri şi la femei după cocteiluri şi la scandaluri. Se făcea că lucrează pentru o leafă de ziarist. A rezistat zeci de ani in aceeaşi redacţie fără să fie dat afară. Poate pentru că a avut numai şefe.

Când am ajuns să am habar de ora exactă, eram contrariat de cât lichid bagă in cei o sută şaizeci şi cinci de centimetri ai lui. Aveam mustaţă şi barbă şi Andrei mă ţinea din mirare in mirare. De când mi-au apărut coşurile, nu i-am mai spus "bunicule". Doar Andrei. Aşa mi-a cerut.

"Eşti mincinos, hoţoman, şmecher, o să răzbeşti cu scrisul. Scriitorul e in stare să scrie chestii vesele şi cu inima flendurită", mi-a spus intr-o zi, ca oricare alta, Andrei. La drept vorbind n-a fost ca oricare alta, căci veneam impreună de la curve. A ochit de un timp o doamnă slabă şi blondă, care avea o fată şi mai slabă şi mai blondă. Andrei s-a gândit că e cazul să mă las de masturbat. A dedus desigur că mă masturbez şi m-a acuzat ca să mă amărască, deşi eu n-o recunoşteam. Mi-a arătat-o pe fată la o cafea. Valabilă. Dar mama ei era parcă mai valabilă. Păcat că jocurile erau deja făcute. N-o s-o uit niciodată pe Zina cum mi-a luat penisul in gură, cum am terminat penibil la prima strigare şi cum m-am regulat iepureşte la a doua. Cu Andrei m-am intâlnit la toaletă, unde avea incă penisul in erecţie. Voia să urineze şi nu prea reuşea.

Am publicat şi eu pr