Nu demult, o importanta publicatie occidentala avertiza ca numarul bolnavilor europeni de tuberculoza ar putea creste pentru ca importul de bacili a crescut dupa ce romanii au venit sa cucereasca vestul.
Conform statisticilor oficiale, fiecare al treilea caz depistat in Uniunea europeana provine din Romania. De altfel, in Spania, muncitorii agricoli romani, pana sa arate documentele de identitate, sunt verificati, in primul rand, la plamani. Aceste proceduri le-au parut unor comentatori resentimentare si xenofobe, iar altii au spus chiar, pe ton ridicat, ca imaginarul acestei lumi terifiate de tot felul de virusi si pandemii tranteste usa celor mai tentante piete ale muncii in nasul romanilor. De fapt, cred aceiasi comentatori, romanii sunt, in unele cazuri, ceva mai educati si chiar mai rezistenti la boala ca unii occidentali.
Nu stim de unde vine acest optimism incrancenat si usor demagogic, pentru ca e suficient sa depasim marginea marilor orase (daca reusim sa trecem de mormanele de gunoaie si resturi, de ruine si maghernite, de maidane si saivane improvizate) pentru a intra in miezul pestilential al statisticilor negre romanesti. Circa 90 la suta dintre casele taranesti nu au sistem de canalizare, apa si gaze. Apa menajera, resturile si dejectiile sunt aruncate in garla comunala sau, prin tuburi mestesugite, in drum, in afara satului. Multe dintre constructiile rurale sunt facute din paianta sau scanduri, iar spatiul locuibil se identifica sau se invecineaza cu grajdul vitelor, cotetul pasarilor sau cocina porcilor. Aceasta vecinatate nu mai permite, in cele mai multe cazuri, intimitatea. In multe sate, medicul vine o data pe saptamana si consulta cateva ore, pe alese, in vreme ce grosul urgentelor trebuie sa migreze la oras, in spitalele judetene, unde bolnavii asteapta cu saptamanile sa-si faca niste analize banale. Aceasta promiscuitate pe ca