Julian Barnes, "Nimicul de temut", traducere de Mihai Moroiu, Editura "Nemira", colectia "Babel", 328 pag.

Dintre scriitorii englezi de azi, Julian Barnes mi se pare cel mai seducator. Armele lui de seductie literara sunt inteligenta, ironia, subtilitatea si capacitatea de a se exersa in orice tip de proza, ramanand el insusi. De la cea de factura clasica la romanul experimental, de la intriga politista la eseu si la amestecul de genuri - (auto) biografie, analiza critica, anecdote, fictiune fantezista - pe toate le-a practicat cu stralucire. Cel mai frecvent calificativ alaturat numelui Julian Barnes chiar asta e: sclipitor. Nu e vorba insa de un sclipici superficial, ci de fascicule de raze care te atrag empatic spre inalturi sau spre adanc, dandu-ti delectabila senzatie ca esti la fel de destept precum cel ce manuieste reflectorul. Ca poti comunica si rade impreuna cu el, ca reactionezi la ceea ce-ti arata flash-urile anecdotice, si-l urmezi in tulburare sau delicii, fiindca spectacolul e pentru tine anume si pe intelesul tau. Din fericire, aproape intreaga opera romanesca si eseistica a lui Julian Barnes a fost tradusa la noi (numai in seria de autor de la Nemira sunt disponibile 11 titluri, bine traduse si ingrijit editate, care pot fi gasite si la libraria online nemira.ro). Cartea pe care v-o recomand azi e cea mai noua aparitie din serie si cea mai recenta scriere a lui Barnes, publicata la Londra anul trecut. Editorul britanic a tinut sa mentioneze pe pagina de garda a editiei originale ca "Nimicul de temut nu e o lucrare de fictiune; ea se bazeaza pe viata, experientele si amintirile autorului, iar continutul cartii e fidel realitatii". Si totusi sa nu credeti ca e vorba de o autobiografie sau de un volum de memorialistica (desi, intr-o masura, e si asta). Ca si "Papagalul lui Flaubert", "Nimicul..." apartine unui gen hibrid, e un amplu spectaco