Încăperile în care a existat vechea tipografie pot fi vizite de turişti.

Lăcaşul de cult are hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi este amplasat la poalele dealului Cosul Mare, în comuna Mihăieşti, la 6 km de Băile Govora şi la 18 km de Râmnicu Vâlcea, pe fosta moşie Hinta.

Numele mânăstirii vine de la slavonescul „gavariti”, a vorbi, a spune, sau izvor, murmur de izvor. Aşezământul monahal de la Govora se numară printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicat parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. „Data la care s-a aşezat crucea pentru sfinţire a acestui frumos lăcaş de cult rămâne încă tăinuită. În anul 1440, mânăstirea a fost distrusă de boierul Albu cel Mare exact în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, ca după aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mânăstirii o reparaţie totală în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movilă de la Kiev”, a povestit Heruvima Covaci, stareţa mânăstirii Govora.

Pravila de la Govora a fost tipărită în anul 1640

În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mânăstirea a fost restaurată şi extinsă. Trapeza i-a fost adaugată în 1775, iar clopotniţa şi clădirile de pe latura stângă, cât şi pe cele de pe latura nordică, i-au fost ridicate la începutul secolului al XVIII-lea. În interiorul bisericii, pe lângă valoroasa pictură, se găseşte o frumoasă catapeteasmă originală, din lemn, sculptată în stil brâncovenesc. Cutremurele din 1940, 1977 şi 1986 au adus mari pierderi acestui aşezământ. Întregul ansamblu a fost renovat între anii 1957-1969, ultima reparaţie făcându-se în anii, 1986-1988. „Faptul prin care Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc şi pentru care avea să se înscrie pentru totdeauna înt