Pentru cineva născut în epoca internetului şi a mesajelor tip SMS e foarte greu de înţeles cât de greu atârnau în balanţă, odinioară, vorbele scrise, fie că era vorba despre scrisori artistic caligrafiate, fie despre telegrame. Cunoscutul film "Telegrame" aduce pe marele ecran 22 de mesaje transmise prin telegraf, la sfârşitul secolului al XIX-lea, când partidele politice ale României se pregăteau de alegeri.
Toate telegramele la un loc constituie o întâmplare dintr-un oraş de provincie al căror protagonişti sunt Costel Gudurău, liderul liberalilor dintr-un orăşel din Moldova, cu şanse serioase în alegeri, şi Raul Grigoraşcu, reprezentantul partidului conservator, care are o relaţie amoroasă cu frumoasa Atenaisa, fosta soţie a nepotului lui Gudurău. În general, într-un mic oraş de provincie, astfel de rivalităţi se transformă cu uşurinţă în conflicte politice serioase, pe cât de artificiale, pe atât de pătimaşe. Politicieni, reprezentanţi ai instituţiilor statului, oameni simpli se trezesc astfel implicaţi într-o luptă de un comic irezistibil.
Conform unui plan intrigant, cei doi protagonişti ajung să se bată în public, motiv ce îngrijorează membrii Guvernului. Alegerile se tot apropiau şi această situaţie compromiţătoare trebuia să înceteze. Antonache Pamfil, avocatul statului, moare, oferind astfel soluţia pentru concilierea cu opoziţia. Costăchel acceptă postul, iar cele două partide se împacă în văzul lumii, în Piaţa Independenţei.
Ce lume, ce lume!
"Telegrame" este un film realizat în anul 1959 de doi tineri regizori ai acelei perioade, Gheorghe Naghi şi Aurel Miheleş, pe baza unui scenariu inspirat de Ion Luca Caragiale şi semnat de reputatul dramaturg Mircea Ştefănescu. Se pare că şi acum "Telegramele" lui nenea Iancu sunt mai proaspete ca niciodată.
Horia Şerbănescu, contactat telefonic, nicidecum printr-o telegramă, ne-a
