Era o vreme în care pe la televiziuni nu se vedeau atâtea mizerii şi atâta incultura ca azi. Doar OTV-ul atrăgea seară de seară masele de telespectatori cu cu IQ egal cu numărul de la pantof. Restul televiziunilor blamau de zor metodele diaconesciene. Pe urmă, văzând succesul OTV-ului, strategii televiziunilor s-au gândit probabil că nu le-ar strica o parte din publicul amator de senzaţional ieftin. Aşa au apărut emisiuni de genul Acces direct, Happy Hour, Un show păcătos şi alte asemenea. Efort minim, calitate inexistentă, succes garantat. O asemenea strategie încearcă în prezent şi preşedintele Băsescu. În condiţiile în care intelectualii români se depărtează încet şi sigur, o reorientare este mai mult decât necesară. Prin sugerarea unui parteneriat între puterea politică şi Biserica Ortodoxă Română, şeful statului încearcă să mai fure din electoratul altor candidaţi. Din electoratul lui Becali, care din păcate există şi este impresionat de religiozitatea ostentativă. Din electoratul lui Vadim, care de asemenea e ataşat de BOR ca simbol naţional. Din electoratul lui Geoană (mă rog, al PSD-ului mai degrabă, Geoană beneficiind de circumstanţe), format în mare parte din oameni de la ţară şi din populaţia în vârsta, pentru care ataşamentul faţă de Biserică a preşedintelui este o condiţie sine qua non. Să fie mulţi? Să fie puţini votanţii astfel câştigaţi? Rămâne de văzut. Cert e că votanţii pierduţi prin această manevră sunt mai puţini. Este vorba despre unii intelectuali creştini, care nu agreează mixajul politic-religios, despre câtiva atei, despre unii catolici şi (neo)protestanţi deranjaţi de o asemenea discriminare şi despre adepţii altor religii. Avem aşadar un răspuns la întrebarea domnului Cristian Pătrăşconiu? Da, ideea parteneriatului dintre puterea politică şi Biserica Ortodoxă Română este una firească. Poate uşor ipocrită şi disperată, însă firească. Cât o