Parlamentarii PD-L au sesizat Curtea Constitutionala asupra motiunii initiate de parlamentari PNL si UDMR. Temeiul lor este cel discutat in articolul trecut: initiatorii au mai semnat in aceasta sesiune o motiune de cenzura cu ocazia angajarii raspunderii guvernului Boc, iar motiunea a fost respinsa. Asa cum e formulata, Constitutia le-ar interzice acestora sa initieze o noua motiune de cenzura. Nu reiau discutia din articolul trecut apropo de situatia absurda la care duce aceasta interpretare. Sa presupunem ca pe fond parlamentarii PD-L au dreptate, scrie Doc, pe blogul lui.

Asta insa nu inseamna ca CCR le va putea face dreptate. Atributiile Curtii sunt enumerate explicit in Constitutie, judecatorii nu pot in nicio circumstanta sa isi atribuie altele. De exemplu, Curtea are atributia verificarii regulamentelor camerelor, suspendand articolele care contrazic legea fundamentala. Parlamentarii PD-L ar fi putut, de exemplu, sa atace articolul 78 din regulamentul sedintelor comune, pe motiv ca nu prevede in ce conditii parlamentarii pot initia o motiune de cenzura.

In schimb, daca nu ma insel, parlamentarii care sustin guvernul au atacat la Curtea Constitutionala chiar actul de initiere al motiunii de cenzura. In acest caz, judecatorii vor trebui sa le respinga sesizarea ca inadmisibila, fara sa o judece pe fond. Curtea Constitutionala nu are o astfel de atributie, nu se poate implica in functionarea interna a parlamentului chiar si acolo unde aceasta e reglementata de Constitutie.

CCR poate sa cenzureze textul regulamentelor dupa care functioneaza parlamentul… dar nu si modul in care ele sunt aplicate.

O alta cale de atac, una care sa nu fie respinsa ca inadmisibila de Curtea Constitutionala, ar fi fost ca guvernul sa ii ceara sa arbitreze un conflict cu parlamentul.

Numai ca pentru asa ceva lipseste temeiul: ind