Avram Pojar a publicat trei volume de poezie, dar spune cu modestie că se consideră amator pe tărâmul creaţiei lirice. Continuă să se perfecţioneze axându-se, după cum afirmă, pe partea de mesaj şi mai puţin pe formă. Prima poezie a scris-o în clasa a VIII-a şi a recitat-o unui amic. Imboldul primit de la prieten l-a făcut să le scrie pe a doua şi a treia, obişnuindu-se astfel să creeze periodic, dar poeziile nu îndrăznea să le arate decât celor dragi, în familie.

„De fapt, primele mele încercări nu au fost decât versificaţie. Am început să scriu cu adevărat poezii în liceu, le prelucram, le şlefuiam şi le treceam apoi într-un vocabular. În anul IV de liceu am avut curajul să mă duc la profesorul meu de limba română, Fănică Cioreanu, şi să-i dau vocabularul cu poezii.

Când mi l-a returnat, vocabularul era roşu, făcusem o sumedenie de greşeli, dar mi-a spus: „Neapărat să continui”. Şi am continuat, dar parcă nu mai aveam aceeaşi tragere văzând vocabularul înroşit”, povesteşte zâmbind.

Poezii publicate în revista clujeană  "Steaua"

 A scris şi în facultate, şi după, dar avea o anumită reţinere să îşi publice poeziile. În anul 1985 şi-a luat inima în dinţi şi s-a adresat cunoscutul critic literar Mircea Popa, pe atunci redactor şef la Revista „Steaua” din Cluj Napoca, în dorinţa de a afla o părere avizată.

„M-am dus la dânsul cu vreo 20-30 de poezii, pe care le selectasem eu. Mircea Popa mi-a spus că am făcut o mare greşeală că le-am triat eu, înainte de a le vedea dânsul pe toate, pentru că, paradoxal, poeziile pe care eu le consideram mai puţin reuşite, au primit aprecierile cunoscutului critic literar. De altfel, mi-a şi publicat în revista „Steaua” câteva poezii şi m-a îndemnat să merg mai departe, să scriu în continuare”, îşi aminteşte Avram Pojar.

A ezitat în continuare să apară publ