Formaţia belgiană, al cărei nume înseamnă „Mergi cu Dumnezeu“, cântă mâine seară la Sala Palatului, de la ora 20.00. Vaya con Dios a câştigat fani şi în România datorită unor piese cu influenţă exotică, precum „Nah Neh Nah“, „What’s a Woman“ şi „Puerto Rico“. Citiţi şi:
Bucureşti: Mai sunt 1.000 de bilete la concertul Vaya Con Dios
Hit-urile formaţiei, unele dintre ele vechi de peste douăzeci de ani, sunt încă piese de rezistenţă la radiourile din România, trezind, în noapte, nostalgia insomniacilor.
Sufletul Vaya con Dios a fost întotdeauna solista Dani Klein, şi nu numai datorită vocii ei inconfundabile, puternice şi puţin aspre, dar şi datorită credinţei pe care a avut-o aceasta în muzica trupei. Ei i s-a datorat longevitatea proiectului muzical, pentru că a ţinut atât de mult la el, încât nu l-a lăsat niciodată să se destrame complet. La Bucureşti, Vaya con Dios va fi reprezentată doar de solista şi lidera formaţiei.
Klein, acum în vârstă de 55 de ani, şi-a început cariera în anii ’80, pe când îşi împrumuta vocea unor spoturi publicitare de radio, sau susţinea concerte în cluburi obscure. Solista, chitaristul Willy Lambregt şi contrabasistul Dirk Schoufs hotărăsc să pună bazele unei noi trupe în 1986, a cărei muzică va fi o combinaţie inedită de elemente jazz, operă şi muzică gipsy, toate trei fiind departe de muzica comercială considerată favorită la Bruxelles.
Lambregt, chitaristul a părăsit trupa şi a fost înlocuit de Jean-Michel Gielen. Primul album, care a purtat numele trupei, a fost lansat în 1988 şi a obţinut două discuri de platină.
Un nume norocos
Numele trupei înseamnă „Mergi cu Dumnezeu“, o urare de bine care le-a purtat noroc tinerilor cântăreţi belgieni. Numele trupei le-a fost inspirat de un documentar de televiziune despre cartier