Ultimul weekend frumos din punct de vedere meteorologic a corespuns, iată, cu primul weekend frumos din stagiunea teatrelor de operă româneşti. Sursa: Katrin Talbot
Duminică, cele mai importante instituţii de profil şi-au deschis porţile pentru stagiunea 2009-2010.
Bucureştenii au putut asista la reluarea ultimei premiere a stagiunii trecute, „Evgheni Oneghin”, clujenii au fost invitaţi la o premieră verdiană, „Puterea destinului”, în timp ce ieşenii au participat la o Gală de operă inclusă în grupajul de spectacole de deschiere a stagiunii.
Am asistat la Gala ieşeană, parţial şi din dorinţa de a vedea ce se mai poate face la Operă când nu ai Operă, Teatrul Naţional zăcând sub panouri de şantier.
Ei bine, se poate supravieţui, atunci când, cu dârzenie, faci toate eforturile posibile pentru a oferi totuşi publicului o continuitate a vieţii muzicale. Gala a avut loc la Filarmonică, clădire istorică a Iaşiului, care arată, din anii ’90, ca după bombardament. Găuri în ziduri, pereţi decopertaţi până la cărămidă, bare şi stâlpi de susţinere, panouri, praf, aşa cum îi şade bine, nu-i aşa, unei capitale culturale...
Din fericire, publicul încă mai vine aici, ştiind că, odată trecut peste lugubra intrare, pătrunde în lumea muzicii. Iar duminică seara arta a fost la ea acasă la Filarmonică, orchestra, corul şi soliştii Operei întrecându-se pe sine, din dorinţa de a începe cu dreptul această nouă stagiune de exil.
Concertul, dirijat la cote nebănuite de Gheorghe Victor Dumănescu, a cuprins un grupaj de arii, duete, secvenţe orchestrale şi corale, dintre cele mai a tractive, din repertoriul curent şi nu numai. Au evoluat aproape toţi soliştii teatrului, dintre care aş remarca pe Simona Titieanu, Octavian Dumitru, Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată, Ciprian Marele, Cristina Simionescu-Sandu şi Cristian