Ieri, stiti mi s-a suspendat cardul, pentru o alerta. Bun, de acord. Dar vreau un pic de bani. Stau juma de ora la o coada de trei persoane. Un tip isi tragea banii prin Money Gram. Era o singura casiera. Cine e de vina? “Centrul nu ne lasa cu 2 casiere, nu se justifica.” Trei sferturi de ora au trecut la vintul.
Azi, ma duc sa platesc lumina. N-aveti codul? Ratiaidracului cu codul vostru. Nu mai sintem nume. Sintem coduri pentru lumina. Coduri sintem. Nu poate sa ma gaseasca. Sint cod. Pina la urma coana imi face o concesie. Dar ma da pe mina tipilor de la coada. Incep sa rumege turbatii.
SCURT: MURIIIIIIIIIIIIIIIIITTTTTTTTTTTTI!
Dar Lucian a patit-o mai rau. Cruciti-va!
Lucian
“Ieri, ora 17:55, BCR, la ghişeul de schimb valutar. Mai erau 5 minute până la ora închiderii, iar eu întârziasem deja 2 zile cu plata chiriei.
- Bună seara!
- … (preabinecunoscuta mutră mai acră decât lămâia a fostei bugetare revărsate pe scaunul BCR-ului re-branduit)
- Aş dori să cumpăr 310 euro.
- Bdjhfydsfdy!
- Poftim?!
- BULETINUL ȘI BANII!!! răcni pântecoasa.
- Buletin n-am, vă dau cardul de identitate, e bine?
- … (tăcere, din nou)
- Iar bani… câţi bani?
- … (ia cardul de pe tejghea)
Tastează îndelung, cu aurul zornăindu-i insistent pe mâini. Observ că înlocuieşte seria şi numărul “buletinului”. Aha, deci sunt într-o bază de date. Iupiii, ce bine! După cum ştiţi mie îmi place foarte mult să fiu în diferite baze de date. Mă ofer voluntar, de obicei. Scopul meu principal este să fiu prima înregistrare dintr-o bază de date, să deschid cu datele mele o bază de date.
- Telefonul.
Mă uit la telefonul meu, mă uit la al ei, de pe birou, nu suna niciunul.
- Telefonul dumneavoastră, insistă balşoaia.
- Ce-i cu el?
- Da-ţi-mi numărul.
- … vă rog, continui eu. Pen’ ce?
Hipopotama
