Densitatea, substanţa romanului, studiul asupra satului, realizat cu instrumentele unui investigator care stăpâneşte cu autoritate cuvântul, sunt doar câteva dintre argumentele care aşază "Moromeţii" între valorile de primă mărime ale literaturii române.
Primul volum al "Moromeţilor" a apărut în 1955 şi s-a impus în proza românească drept o capodoperă. Romanul începe cu o frază memorabilă, ce închide în ea o liniştitoare blândeţe atemporală: "În câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare, viaţa se scurgea aici fără conflicte mari".
PUŢINĂ BIOGRAFIE...
Marin Preda s-a născut în 1922 în judeţul Teleorman, comuna Siliştea Gumeşti. A absolvit şapte clase primare (la Balaci, o localitate învecinată cu Siliştea), cu nota 9,15. S-a înscris apoi la şcoala de învăţători din Abrud. Poveşti trăite în această perioadă sunt evocate de prozator în volumul "Viaţa ca o pradă". În 1939 este transferat la şcoala normală din Cristur (judeţul Odorhei), unde, preocupat de ştiinţele umaniste, citeşte primele sale încercări literare, în cadrul societăţii literare. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, România a cedat silit teritorii din Ardeal, printre care şi judeţul Odorhei.
Elevii şcolii din Cristur au fost transferaţi în alte regiuni, iar Marin Preda a fost repartizat la Bucureşti. Tânărul elev de atunci citeşte cu voluptate marile opere ale literaturii universale, filosofie şi scrie cu febrilitatea celui care îşi simte şi îşi intuieşte destinul. Îi cunoaşte pe Geo Dumitrescu şi pe ceilalţi tineri din redacţia revistei Albatros, iar în 1941 se angajează corector la ziarul Timpul. La această publicaţie, Marin Preda debutează cu schiţa "Pârlitu" în 1942, în cadrul paginii literare "Popasuri", condusă de Miron Radu Paraschivescu.
UN DEBUT DE BUN A
