Locuitorii din Săbăoani nu-şi permit să cumpere lemne, aşa că ard ştiuleţi să se încălzească

Soluţia a fost adoptată de săteni fiindcă cerealele, care au putere mare de încălzire, le rămâneau oricum nevândute în hambare.

Pe timp de iarnă, în satele din comuna nemţeană miroase a mămăligă arsă, fiindcă porumbul de pe câmp nu ajunge să fie făcut făină ci devine combustibil pentru sobe. Comuna cu cea mai mare populaţie din judeţ nu are nicio sursă de lemne, iar acestea, aduse de obicei de la munte, ajung să coste prea mult pentru buzunarul oamenilor. În schimb, recolta de porumb nu poate fi valorificată prin vânzare, din cauza preţului foarte mic.

Ţăranii cultivă porumb mai mult pentru foc

„Un kilogram de porumb costă 50 de bani dacă este grăunţe şi 30 de bani dacă este ştiulete. Nu-ţi scoţi cu el nici cheltuiala pentru arat şi discuit. Un kilogram de lemn ud costă 10 bani, iar ca să cumperi o maşină de 20 de tone trebuie să dai 2.000 de lei dintr-o dată“, a spus Ioan Robu, localnic.

Folosirea porumbului pentru încălzirea locuinţelor a mărit suprafaţa cultivată din localitatea rurală. „Într-un timp, îmi lăsam ogoarele pârloagă, dar acum le cultiv cu porumb, ca să am ce pune pe foc“, a spus Silvia Mărtişcă din Săbăoani. Descoperirea puterii calorice pe care o are porumbul a făcut ca sătenii să reconsidere rentabilitatea cultivării acestei plante. „Încălzeşte mai bine decât fagul. Porumbul devine rentabil doar când e pus pe foc“, mai spune Silvia Mărtişcă.

Ca să aprinzi focul de ştiuleţi trebuie să foloseşti la început nişte surcele sau puţină motorină. Este preferat porumbul vechi de un an, pentru că este mai uscat. „Am un coşer plin de porumb, lăsat de anul trecut pentru iarna care vine şi îl voi arde pentru căldură“, a spus Petru Minică, localnic din comună.

Margareta Bacoşcă-Ţărnă este hotărâtă chiar să folosească o sămânţă mai