De la proză la poezie, mai toate cărţile Hertei Müller revizitează –obsesiv, spun unii – contextul României din anii ’70-’80 şi cartografiază experienţa totalitarismului la persoana întâi. Dintre cele peste douăzeci de volume care-i poartă semnătura, doar câteva au parte de o ediţie românească. În condiţiile în care site-ul Amazon duduie de comenzi ale cărţilor Hertei Müller, acesta ar putea fi un semnal şi pentru editorii români. Deşi s-a insistat foarte mult pe originea română a Hertei Müller, pe piaţa de carte autohtonă există foarte puţine traduceri ale cărţilor sale.
De altfel, volumul său de debut, „Ţinuturi joase“ s-a confruntat în 1982, anul apariţiei, cu „foarfecele“ cenzurii, romanul fiind publicat în variantă integrală abia doi ani mai târziu, în Republica Federală Germania. I-a fost interzis să mai publice în România şi, prin urmare, abia în 2005 s-a reîntors, în treacăt, la scrisul în limba română, publicând la Editura Polirom volumul de poezii „Este sau nu este Ion“, realizat prin colarea unor decupaje din reviste.
Romanul „Der Fuchs war damals schon der Jäger“, apărut în 1995 în Germania, a fost tradus în limba română doi ani mai târziu, la Editura Univers, sub titlul „Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul“.
De altfel, Herta Müller a fost şi autoarea scenariului pentru filmul „Vulpe – Vânător“, realizat de Stere Gulea în 1993, inspirat de evenimentele care au precedat revoltele timişorenilor de dinainte de revoluţie.
Poezia şi proza memoriei
În 2005, Editura Polirom a publicat, în colecţia „Ego-grafii“, traducerea volumului de eseuri „Regele se-nclină şi ucide“, apărut iniţial în 2003. La fel ca majoritatea cărţilor sale, focusul cade asupra autobiografiei consumate în România anilor ’70-’80 şi asupra raportului dintre sine şi tentaculele aparatelor de supraveghere ale statului.
