În faţa festivismului cu care a fost întâmpinat în România Nobelul obţinut de Herta Müller, criticii literari recunosc meritele scriitoarei, însă îşi păstrează rezervele asupra componentei naţionale a Premiului
Citiţi şi: Timişoara: Herta Muller încă are o relaţie tensionată cu RomâniaTimişoara: Herta Müller era urmărită de securişti prin operaţiunea „Bănăţenii”
Invitaţi de „Adevărul literar şi artistic“ să discute pe marginea celor câteva texte ale Hertei Müller traduse în limba română, mai mulţi critici literari autohtoni se intersectează pe câteva coordonate.
Paul Cernat, Ion Bogdan Lefter, Luminiţa Marcu, Carmen Muşat şi Cristian Teodorescu au răspuns invitaţiei noastre, mergând pe urmele lăsate de cele câteva cărţi disponibile în limba română.
Deşi îi apreciază nenumăratele modalităţi prin care scriitoarea pune punctul pe i-urile traumei comuniste şi pe traseul care transformă literatura într-un vehicul al exorcizării de istorie, majoritatea recunosc faptul că volumele scriitoarei proaspăt Nobelizate sunt mult mai cunoscute în Germania decât în România.
Însuşi faptul că editurile autohtone, precum şi publicul larg din România, sunt mai mult sau mai puţin străine de textele Hertei Müller devine temă relevantă pentru complicatul raport de forţe stabilit între spaţiul natal şi ţara adoptivă.
Cum de mulţi ani opţiunile Academiei Suedeze sunt supuse polemicilor, un cor deloc neglijabil de voci susţinând că în spatele premiilor stau şi criterii politice, de asemenea scenarii a avut parte şi vestea că Herta Müller este noua laureată a Nobelului.
Criticii literari invitaţi la acest dosar au încercat, în acest context, să pună sub focus eventuala legătură dintre opţiunea din acest an a Academiei Suedeze şi aniversarea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului.
Ion Bogdan Le
