Indubitabil, ne confruntam cu o situatie grava: in perioada de criza, o parte a clasei politice a gasit oportun sa o accentueze printr-o criza politica de proportii - care, dupa unele semnale, nu va ramane fara repercusiuni pe plan economic -, caderea Guvernului.
Dubiile apar in privinta scopului motiunii de cenzura si a contextului in care a fost initiata si votata. Pentru ca motivele invocate oficial se clatina. In afara de o coalitie anti-presedinte (la fel ca in cazul suspendarii presedintelui, in aprilie 2007), realizata de data aceasta in prag de campanie electorala, si de demagogie, e greu sa vezi alte cauze ale initierii si votarii motiunii de cenzura ce a dus la caderea Guvernului.
Paralela intre cele doua evenimente este interesanta si nu poate fi ignorata. Desi contextul este altul, desi motivul oficial invocat pentru coalizarea P.N.L. cu U.D.M.R. si P.S.D. este altul, exista cateva puncte comune intre decizia suspendarii presedintelui Traian Basescu, in mai 2007, si initierea si votarea motiunii de cenzura in octombrie 2009.
1. Actiunea nu poate fi justificata prin clamatul bine vrut populatiei. In 2007, poporul s-a convins de lucrul acesta si, iesind la vot, a demonstrat ca nu are aceeasi opinie cu a "coalitiei 322" care declara ca suspendarea presedintelui s-a facut de catre parlamentari in calitate de portavoci ale poporului. In 2009, poporul nu are nimic de castigat din caderea Guvernului, dimpotriva, criza resimtita in momentul de fata este accentuata prin criza politica provocata si, mai cu seama, in lipsa unei alternative viabile.
Si pentru ca vorbeam de demagogie, luam in calcul atat atitudinea P.N.L.ului - "P.D.-L. este partidul cel mai lipsit de onoare din istoria Romaniei" sau "Acest Guvern e ilegitim politic, e incapabil sa se ocupe de problemele tarii", declara, printre altele, presedintele P.N.L., Crin Antonescu, uitan
