Toţi politicienii care s-au perindat în ultima vreme pe la şefia Ministerului Transporturilor s-au bătut în piept că vor construi autostrăzi în timp record. Sîntem însă în continuare pe ultimul loc în Europa, după Bulgaria, la autostrăzi pe mia de kilometri pătraţi. În 20 de ani am construit sub 300 de kilometri, în timp ce vecinii noştri, care au deja autostrăzi, par să construiască şi mai repede altele. Ne putem uita doar la Croaţia, ţară mult mai mică, dar care are deja peste 1200 kilometri de autostradă şi a făcut nu mai puţin de 500 de kilometri în ultimii cinci ani. Cum ei pot, şi noi nu?
De-a lungul timpului, am avut multe scuze. Ba că nu sînt bani, dar deja de vreo opt ani încoace avem mai mulţi decît putem folosi (doar pentru construcţii, nu însă şi pentru întreţinere). Ba că se schimbă miniştrii şi fiecare vine cu propriile idei despre cum să arate pe hartă viitoarele autostrăzi, dar pînă la urmă ne-a ajutat Comisia şi ne-a desenat coridoarele europene. Şi aici au fost discuţii, în ultimii doi ani s-au discutat trei versiuni diferite de strategii de autostrăzi şi drumuri expres, în care aceeaşi secţiune de autostradă ar fi fost finanţată fie de la buget, fie din granturi UE, fie din parteneriat public-privat, cu sau fără taxă (Sibiu-Piteşti). Pe Bucureşti-Braşov s-au făcut iniţial licitaţii pentru parteneriat public-privat, cîştigate de trei firme străine, apoi s-a renunţat, şi acum le construim din fonduri de la buget, cu alte firme. Ne-am chinuit apoi vreme îndelungată să facem cîteva proiecte bune, care să poată fi acceptate de Comisie pentru finanţare. În acest răstimp, faimoasa autostradă Transilvania, în lucru, se construieşte cu o viteză ameţitoare de 5-10 kilometri/an, la preţuri mai mari decît în Germania, pregătindu-ne pentru ce va urma cînd vom începe şi alte proiecte.
Toată această bîlbîială s-a tradus în timp preţios pierdut, c