Victor Piţurcă este ultimul antrenor al echipei naţionale care a plătit pentru reuşitele sale. A plătit cu vârf şi îndesat, a plătit cu repetiţie. Prima oară a fost demis imediat după ce calificase echipa naţională la un turneu final. A funcţionat principiul conform căruia nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită. Faptul că şutul în fund fusese primit ca urmare a unei revolte interne care îl avea la timonă pe Hagi a determinat în presă o reacţie favorabilă selecţionerului. Victor Piţurcă, victima Victor Piţurcă, a devenit din acel moment unica propunere a jurnaliştilor pentru fotoliul de antrenor al echipei naţionale. Propunere validată, de altfel, imediat după vacantarea postului prin debarcarea lui Iordănescu. Piţurcă a calificat din nou echipa naţională la un turneu final, de această dată cu un lot mult mai subţire decât la prima reuşită. Dar cum recunoştinţa i se potriveşte românului precum măgarului fuga, susţinătorii din trecut, jurnaliştii, au început să-i mulţumească lui Piţurcă prin înjurătură. Altă zicere neaoşă se potrivea momentului. Campania furibundă pornită de jurnalişti împotriva lui Victor Piţurcă s-a desfăşurat sub lozinca "eu te-am făcut, eu te omor". Victor Piţurcă a primit astfel cel de-al doilea şut în fund, fiind considerat singurul vinovat pentru eşecurile echipei, făcându-se abstracţie de faptul că fotbalul nostru a intrat într-un teribil derapaj. Nu-mi propun să redeschid dosarul lui Victor Piţurcă. Obişnuinţele păguboase ale bipedelor nătânge mă preocupă. Prostia cu repetiţie mă sperie. Răzvan Lucescu a preluat conducerea naţionalei pe fondul unei susţineri consistente din partea presei. Primele rezultate obţinute sub comanda sa au constituit pretexte ale respectării promisiunii de susţinere. Pricinoşii fără cauză au stat la cutie. Dintre analfabeţii fotbalului, doar câţiva au sărit la gâtul selecţionerului. Adică aceia care doreau în vitrin