Conştient că va isca polemici în jurul noului său roman, „Cain“, scriitorul portughez José Saramago afirmă: „Dumnezeu, diavolul, binele, răul, toate acestea sunt în mintea noastră, nu în rai sau în iad, alte invenţii. Nu ne dăm seama că, inventându-l pe Dumnezeu, ne-am făcut sclavii lui?“ Saramago abordează dintr-o altă perspectivă povestea biblică a fraţilor Cain şi Abel, ridicând întrebarea: „Cine naiba este acest Dumnezeu care, pentru a-l înnobila pe Abel, îl dispreţuieşte pe Cain?“ Romanul, lansat săptămâna trecută la Târgul de Carte de la Frankfurt, tratează cu ironie pasaje din Sfânta Scriptură. „Dacă evreii vor reacţiona, nu mă surprinde. Sunt obişnuit. Dar nu pot să înţeleg cum de evreii au făcut din vechiul Testament cartea lor sacră“, spune Saramago.
Scriitorul, în vârstă de 87 de ani, şi-a pus în cap biserica atunci când, într-o conversaţie cu filosoful Paolo Flores d’Arcais, publicată recent în „Il Fatto Quotidiano“, îl acuza de cinism pe Papa Benedict al XVI-lea. „Ratzinger are curajul de a-l invoca pe Dumnezeu pentru a-şi întări universul său neomedieval, un Dumnezeu pe care nu l-a văzut niciodată, cu care n-a băut nicio cafea, ceea ce demonstrează cinismul intelectual al personajului“, declara Saramago.
Autorul portughez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1998, a stârnit controverse şi în 1991, anul apariţiei romanului său „Evanghelia după Iisus Cristos“ (Editura Polirom, 2003). José Saramago a debutat în 1947 cu „Pământul păcatului“, carte pe care ulterior a renegat-o. Cel de-al doilea roman al său, „Manual de pictură şi caligrafie“, a apărut în 1977.
Recunoaşterea internaţională a venit odată cu „Memorialul mănăstirii“, publicat în 1982 (Polirom, 2007). Au urmat „Anul morţii lui Ricardo Reis“ (1984), „Istoria asediului Lisabonei“ (1989), „Evanghelia dupa Iisus Cristos“ (1991), „Omul duplicat“
