Finala turneului de la Wimbledon din 1972 disputată între Ilie Năstase şi Stan Smith, ambii soldaţi activi la acea vreme, este îndelung transpusă în imagini şi documente în muzeul de lângă arena londoneză. Legendarul Ilie Năstase stă la loc de cinste în muzeul de la „The All England Lawn Tennis and Croquet Club“. „Prima finală de la Wimbledon între doi soldaţi şi prima finală care s-a jucat într-o zi de duminică din cauza ploii”, scrie sub imaginea imortalizată în 1972 şi care îi ilustrează pe caporalul american, Stan Smith, şi colonelul român, Ilie Năstase. Chiar dacă n-a reuşit să cucerească niciodată trofeul cel mare, românul a rămas la inima englezilor conservatori prin glumele sale care i-au atras porecla de „Nasty”.

„Bineînţeles că ştiu cine este Ilie Năstase. Tenismenul român care se certa cu arbitrii şi juca cu umbrela”, îmi spune amuzat un angajat. Şi pentru a-mi demonstra mă conduce la unul dintre ecranele digitale din muzeu şi îmi arată un filmuleţ cu ultimul punct din finala din 1972. „Poţi vedea câteva minute din toate finalele masculine şi feminine jucate aici de-a lungul timpului”, îmi explică ghidul. La doi paşi mai încolo, printre adidaşi şi rachete donate de jucători, pe două panouri alte fotografiile lui Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, care ilustrează ce mărci de rachete se foloseau în anii ’70-’80.

Costumul lui Federer, adidaşii lui John McEnroe

În semn de respect şi mulţumire, cei mai mulţi dintre campioni au donat lucruri reprezentative lor.

Astfel, într-una din vitrine poţi admira costumul personalizat de prezentare a lui Roger Federer, cu sacou şi vestă, costumul de joc a lui Andy Murray, precum şi cele ale jucătoarelor Venus Williams şi Elena Dementieva. Aceştia nu sunt singurii.

Intrarea în muzeul de la „The All England Lawn Tennis and Croquet Club“

Pentr