De 56 de ani meşterul Perţa sculptează în lemn: troiţe, porţi maramureşene, chipuri de ţărani, scene din viaţa satului, cruci sau măşti. „Maramureşul e ţara lemnului. Exponatele mele sunt poate cele mai urâte, dar cele mai adevărate pentru că sunt naturale”, spune el. Sursa: Andreea Dogar Cu figura acoperită de barba şi părul alb, meşterul pare un înţelept venit peste secole din vreun sfat al bătrânilor. Peste cămaşa ţărănească din cânepă poartă un cojoc gros din piele neagră, decorat cu înflorituri specifice portului tradiţional din Târgu Lăpuş. „E făcut special pentru mine de ultimul meşter care mai era atunci. La vreo două săptămâni a murit”, povesteşte Alexandru Perţa-Cuza, de 63 de ani.
E înconjurat de mese şi scaune (sculptate dintr-o bucată, fără picioare îmbinate), linguri, balanţe, cupe, căni, crucifixe şi machete de case. Toate din lemn. Despre exponatele sale, Perţa spune că sunt „amintiri din copilărie” deoarece printre astfel de obiecte a crescut.
"Nu mă interesează banii. Sunt la fel ca actorii"
„Eu fac lucrări mai mari, explică artistul popular. Dar iarna, când e mai puţin ocupat, face „lucruri mici”, cum le numeşte el: „Astea sunt resturile care îmi rămân. Valorific fiecare bucată de lemn. Oricărei bucăţi care e sortită focului sau putrefacţiei, eu încerc să-i dau viaţă”.
AMINTIRI DIN COPILĂRIE. "Bucăţi" de lemn salvate de meşter
Perţa spune că nu îl interesează dacă vinde sau nu lucrările mici: „Nu mă interesează banii. Sunt la fel ca actorii. Mă interesează să fie sala plină, chiar dacă au plătit sau nu biletul”.
„Eu am crescut într-o familie de ţărani. Tata a fost de principiul că ce poate face omul cu mâna lui, să nu dea banii, începând de la roata de căruţă, de la scaune, la războiul pentru ţesut. Pe vremea mea se folosea cânepa. Acum nu se mai foloseşte, c
